← v15n1, Spring 2016
Poetry · Volume 15, Number 1

Ai cântat frumos dar nu ți-ai schimbat viața

Toți au râs și au plecat

De parcă viața noastră mică a fost așezată aici pentru râs

Unii cu mutrele lor prelungi și dințoase

Alții doar cu scârboasele lor mutre prelungi și dințoase

Au râs au icnit și au plecat

Ai cântat frumos dar nu ți-ai schimbat viața

Ai plâns te-ai zbătut ai săltat și-ai cântat frumos cântărețule

Dar nu ți-ai schimbat viața

Te-ai strâns încordat și târât până la toaletă și-ai vomat

În aplauzele miilor de spectatori care-ți mângâiau falca

Și nimic

Frumos ai mai cântat isteți ne-am mai simțit

Mai ales când nebunia îți apucase capul între mâini

ți-l strângea și începuse să te lingă pe buze

Era un lucru cum nu mai văzusem de mult

Să rămâi în picioare să pari foarte calm și să spui:

„mamă cât de silă îmi e.”

Ne-am întors acasă am mâncat și-am râgâit

Mulțumiți de faptul că deși ai cântat atât de frumos

Nici măcar tu nu ți-ai schimbat viața